
Orice fiinta vie,
orice om are in el bioenergie Qi prin insusi faptul ca traieste.
Toata lumea are o zestre de Qi de la nastere, dar putini oameni reusesc sa
o dezvolte sau sa o stapâneasca cu vointa. Qi se numeste Prana la yoghini,
Pneuma la greci, Suflet sau Duh la români etc. Cuvântul Qi are doua
sensuri: este vorba atât de Energia Universala (viata naturii, miscarea
apei si a vântului etc.), cit si de Energia Vitala specifica omului. Qi–ul
din om are doua aspecte: unul cosmic, nematerial, si altul pamântesc,
material. Adevaratul Qi este o combinatie a aceea ce se obtine din pamint,
din apa, din hrana si din aer. Qi-ul este, la daoisti, si un ansamblu de
curenti invizibili numiti vinele Dragonului, care strabat toata suprafata
pamantului. De aici provine si orientarea Secventei Taiji fata de punctele
cardinale.
Qi-ul se
manifesta sub doua forme de energie (Jin): una vizibila (numita Wei Qi),
pentru ca se manifesta sub forma de caldura, magnetism si alte forme, si
alta invizibila, care circula in corp de-a lungul unor canale numite
meridiane sau se acumuleaza mai mult sau mai putin in anumite puncte (de
acupunctura) in functie de orele zilei sau de functionare unor organe
(aceasta forma se numeste Jin Qi). Prin Taijiquan se cauta obtinerea
controlului asupra Jin Qi, astfel ca energia sa fie mai intii sesizata,
apoi urmarita si, in fine, condusa pentru a realiza efecte atit interne
(de sanatate sau altele) cit si externe (eficacitatea miscarilor). Astfel
Taijiquan se aseamana cu Hatha Yoga indiana, caci ambele cauta in
interiorul omului poarta spre cunoasterea de sine, care in fond nu este
altceva decât controlul Qi-ului.

|
|
Kung Fu
(Gong Fu) inseamna maiestrie, lucru bine facut in orice domeniu de
activitate. Astfel se poate spune ca o persoana are Kung Fu in caligrafie
sau despre un actor bun ca are cu adevarat Kung Fu.

Wushu reprezinta
ansamblul artelor martiale chinezesti cuprinzand metode de lupta cu arme
si fara arme. Metodele de lupta fara arme se impart in 2 categorii:
- Stiluri externe -Wai Chia- bazate pe forta si duritatea corpului
- Stiluri interne -Nei Chia- bazate pe energia interna si pe
suplete
Artele martiale
chinezesti au mii de metode distincte si de scoli diferite. Metodele sunt
fie interne, fie externe, dar multe scoli constituie combinatii ale celor
doua conceptii.
Scolile
externe
se bazeaza pe dezvoltarea la maxim a fortei fizice, elasticitatii,
vitezei, vitalitatii, pe cunoasterea unor tehnici de lupta si a punctelor
sensibile ale corpului omenesc asupra carora trebuie aplicate tehnicile
respective. Unele dintre aceste scoli recomanda loviturile cu mainile,
picioarele, coatele, genunchii, chiar si cu capul. Unele scoli se
concentreaza asupra procedeelor de apucare si rasturnare, altele pe
strangulari, prize, ruperi de membre; cateva se ocupa de apasarea cu
degetele special pregatite pe punctele de acupunctura, nervi si vase de
sange. In sfarsit mai sunt si scoli externe care se ocupa cu studiul
complex al influentei anotimpurilor, orei si starii meteorologice cu
scopul de a sti sa aplice forte mici asupra unor puncte de acupunctura
special alese si de a obtine astfel anumite reactii sau rasuciri ale
corpului adversarului, inclusiv moartea dupa o perioada prestabilita.
Scolile
interne
se ocupa cu dezvoltarea Qi-ului si cu metoda corecta de a stapanii si
circula acest Qi, precum si cu controlul si dirijarea Qi-ului
adversarului.
Odata dobandita stapanirea Qi-ului, nu mai conteaza diferentele de aspect
dintre diversele tehnici, caci orice manevra va fi facuta cu Qi. Dar
puterea Qi-ului transforma totul si-i permite elevului sa-si atinga toate
scopurile, indiferent ca este vorba de Arte Martiale sau de trezirea
spirituala .
Sistemele interne se trag din exercitiile expuse in textele vechi daoiste.
Se urmareste o metoda de invatare a unui mod de respiratie care sa permita
realizarea unor lucruri care la prima vedere par imposibile. Men Zi vedea
Qi-ul drept o acumulare de fapte bune care rezulta de la sine, din
bunatatea fireasca din nastere, nu obtinuta prin eforturi artificiale. In
acest context amintea povestea omului din imparatia Sung care tragea de
varful spicelor de grau dorind sa le ajute sa creasca mai repede, dar care
nu reusea decat sa le smulga plantele, omorandu-le.
|
|
Scoala interna
se bazeaza pe antrenarea combinata a mintii si a corpului dupa modelul
doctrinelor budiste si daoiste. Scopul principal al acestor invataturi
este ajungerea la stadiul de a avea un Qi puternic fara nici o dorinta
lumeasca sau vreo atitudine razboinica; omul sa nu fie nici umil, dar nici
arogant, mergand mereu inainte fara frica.
Prioritatea o are dezvoltarea spirituala fara insa a neglija in nici un
fel pregatirea fizica sau tehnica de lupta.
Spre deosebire de scolile interne, cele externe accentueaza latura
materiala, fizica, dand importanta dimensiunilor muschilor si a valorilor
unor parametrii ai posturilor (viteza, inaltime, etc.).Trebuie avut in
vedere ca mai intai, antrenamentul este limitat de varsta, in timp ce
pregatirea mentala poate continua la nesfarsit si chiar castiga in
adancime odata cu trecerea varstei. Apoi, utilizarea spre lovire a unei
parti a corpului este spectaculoasa dar presupune timp, oboseala, forta.
La scolile interne, forta Qi este ascunsa in interiorul corpului si
razbate in afara in mod egal peste tot. Fiind adunata in interior, ea este
teoretic inepuizabila si poate fi concentrata spre a fi folosita intr-un
singur loc. Poate fi tare sau moale, sa acopere o suprafata mai mare sau
mica, poate fi aruncata afara sau atrasa inauntru. De asemenea sunt mari
diferente intre metodele celor doua feluri de scoli privind ducerea
luptei. Cele interne studiaza teoria transformarii si interactiunii
Yin-ului (moale) cu Yang-ul (tare), precum si modul de a castiga prin mod
economicos, fara o lupta propriu-zisa, dar eficient, adica fara a-i lasa
sperante adversarului. Un practicant Taijiquan poate executa simultan o
fenta, o aparare si un contraatac, deoarece pregatirea sa mintala il face
sa fie totodata eficient si econom.

O zicala clasica sustinea ca lupta este ca o plimbare; iar a lovi
adversarul ca o trosnitura a degetelor. Scolile externe au in vedere numai
metode demonstrabile, pe cand scolile interne nu-si demonstreaza
procedeele, mentinandu-le in rezerva, desi se bazeaza pe principii
stiintifice. Conceptia scolii interne are un caracter mintal, nu material,
iar metodele sale nu se limiteaza doar la problemele de lupta ci
imbunatatesc si sanatatea. Se poate spune deci ca scolile interne predau
invatatura si despre lupta (moarte) si despre viata.
Regulamentele interne ale scolilor traditionale Wushu interzic dezvaluirea
tehnicilor de lupta oamenilor cu moralitate indoielnica, care nu respecta
regulile eticii, echitatii, dreptatii, cinstei, adevarului, compasiunii si
tolerantei. Prima regula din codul de purtare al adeptilor Taijiquan este
ca practicantul trebuie sa respecte morala Wushu, sa-si insuseasca tehnica
si etica; tehnica poate fi eficienta doar daca elevul este drept si
impleteste practica cu principiile morale; altfel poate aluneca pe un drum
gresit. In confucianism se spune: Sa nu impui altora ceea ce nu-ti place
tie sa suporti.
Doctrina scolilor interne pretinde ca adeptul trebuie sa fie in starea de
nonactiune Wuwei adica actiunile sa-i fie numai naturale sau spontane.
Wuwei inseamna sa devii ca o foaie de hartie mereu alba pe care oricine
poate scrie dar nu o va putea murdari.
|