Asociatia QIGONG-DAO Timisoara   Lucreaza mai departe si universul va lucra odata cu tine     Asociatia QIGONG-DAO Timisoara   Lucreaza mai departe si universul va lucra odata cu tine     Asociatia QIGONG-DAO Timisoara   Lucreaza mai departe si universul va lucra odata cu tine

Home-Contacte Energia Interna Daoismul Taijiquan Oamenii-Sanatatea Maestrii Yin-Yang Artele Martiale Poze

T A I J I Q U A N

 

 

 

 

 

CE ESTE TAIJIQUAN?

Taiji inseamna Absolutul, Ultimul Adevar, Marele Principiu. Prima data este pomenit in Yi jing (Cartea transformarilor): Transformarea este randuita de marele principiu (Taiji). Aceasta naste cele doua fete ale Fiintei (yin si yang). Aceeasi interpretare se gaseste si la Wang Zong Yue (sec. 18), una dintre marile personalitati ale artelor martiale chineze: Marele Principiu (Taiji) s-a nascut din Cel-Fara-De-Hotar (Wuji), Taiji este mama lui yin si yang (Wang Zong Yue - Poemul Taijiquan-ului). Quan inseamna box. Deci Taijiquan se poate traduce ca boxul Marelui Principiu sau boxul Ultimului Adevar. Taijiquan-ul este unul dintre cele trei stiluri interne existente in artele martiale chineze (wushu). Avand o vechime de peste trei sute de ani, in cadrul acestui stil au aparut cinci substiluri: Chen, Yang, Wu, Sun si Wu (caracterele in limba chineza ce desemneaza cele doua nume Wu nu sunt aceleasi). Desi in aparenta intre cele cinci substiluri exista deosebiri majore in forma de executie, totusi partea teoretica este identica; ceea ce face ca aceste substiluri sa difere in modalitatea de executie este faptul ca aplicandu-li-se aceleasi reguli unor oameni de constitutie si caracter diferit, ele se manifesta diferit.

 

In intentia de a creste accesibilitatea publicului la Taijiquan au fost create secvente simplificate, cum sunt cele din substilul Yang de 24, 48 si respectiv 66 de forme. Ulterior au fost create secvente simplificate si in celelalte substiluri din Taijiquan. Aceste secvente sunt larg raspandite nu numai pe teritoriul Chinei ci si pe plan international datorita cursurilor ce au fost tinute de maestri chinezi.Pentru a desprinde caracteristicile Taijiquan-ului vom expune citeva extrase din Poemul Taijiquan-ului al lui Wang Zong Yue, lucrare admirabila ce contine baza teoretica a acestui stil:



  * "Miscati-va precum norii care se destrama incet in vantul de toamna"
  * "Pasii sa va fie precum mersul pisicii"
  * "Cand folositi forta, lasati-o sa iasa la fel de bland ca atunci cind rasuciti firul din gogoasa viermelui de matase"
  * "Fiti atat de relaxati incat nici o micuta pasare sa nu se poata impinge pe umarul vostru pentru a-si lua zborul si nici o musca sa nu se poata aseza"


In timpul practicii corpul este relaxat, natural si suplu. Miscarile se executa cu trunchiul drept; ele trebuie facute cu multa relaxare dar, in acelasi timp, cu siguranta si echilibru. Ansamblul de tehnici trebuie executat fluid si intr-un ritm egal, avand muschii nici rigizi, nici excesiv relaxati. Ei trebuie folositi numai pentru a executa relaxat diferite miscari. Respiratia este adanca si egala, preferabil abdominala. Principiul miscarii fluide si relaxate nu inseamna inertie si lipsa de vlaga. Miscarile trebuie de fapt sa combine vigoarea cu supletea, folosind forta doar atat cat este necesar, fara rigiditate, dar nu fara vlaga. Miscarile corpului trebuie sa fie bine coordonate pe tot parcursul exercitiului. Taijiquan-ul cere ca mainile, ochii, membrele sa se comporte ca un tot avand picioarele drept baza si coloana ca axa. Desi miscarile sunt suple si lente, totusi fiecare parte a corpului se misca continuu. Atentia trebuie concentrata nu numai asupra partii care se afla in miscare, ci si asupra coordonarii acesteia cu intregul corp. La inceput este nevoie de un efort de memorare, dar apoi miscarile devin naturale si atitudinea practicantului trebuie sa fie de a redescoperi, de a recrea Taijiquan-ul la fiecare executie. Genunchii sunt mereu usor indoiti, chiar atunci cand corpul este drept. Pe plan psihic, mintea este calma, dar alerta. Practicantul nu trebuie sa uite ca Taijiquan-ul este un exercitiu fizic al spiritului. Miscarile trebuie urmarite cu mintea foarte calma. Ceea ce este in miscare (corpul) este in armonie cu ceea ce este nemiscat (calmul spiritului). Pe fata nu trebuie sa se citeasca nici o contractie. Totul respira armonie si pace, chiar daca in spatele fiecarui gest se ascunde o surprinzatoare eficacitate martiala.
Pentru a obtine o idee mai clara asupra Taijiquan-ului vom expune foarte pe scurt mecanismul sau de actiune: in timpul exersarii Taijiquan-ului in primul rand este necesara folosirea mentalului (Yi) si sa nu fie folosita forta (Li); astfel, Taijiquan-ul este in interior o activitate a mentalului (Yi) si a energiei (Qi) iar in exterior este expresia unei miscari unduitoare.
In domeniul mentinerii sanatatii si al sportului poate nu numai sa intareasca activitatea organelor interne si a viscerelor, ci si sa exerseze si sa intareasca capacitatea de a comanda (a conduce) a constientului, adica capacitatea de a folosi mentalul si a nu folosi forta fara putere, conducandu-se cu succes energia (Qi) si viata intregului corp. Referitor la forta fara putere trebuie sa explicam ca wushu-ul foloseste conceptia conform careia forta dezvoltata de organismul uman este destul de mica; acesta forta e denumita forta fara putere.

  * Energia apare in laba piciorului, se stabilizeaza in picior, este condusa de sold si se manifesta in degete.


Citatul de mai sus, extras din Poemul Taijiquan-ului, descrie modul de manifestare a energiei. Energia manifestata poate fi cu atat mai mare cu cat cel care o transmite reuseste o conductie mai buna a acesteia. Energia dezvoltata este limitata de insasi faptul ca cel ce o dezvolta are o energie limitata.

 

 

CARACTERISTICILE TAIJIQUAN

Scolile interne ca si taijiquan constituie metode pentru invatarea controlului si circulalatiei corecte a energiei vitale in corpul omenesc. Aceste tehnici actioneaza asupra omului la trei nivele :

- in plan fizic: fiecare miscare nu este atat un procedeu eficace de lupta cat un mijloc de a pune in circulatie energia interna (Qi). Aceasta energie exista in orice om de la sine, dar activitatile sale zilnice, impiedica libera ei circulatie in corp. Tehnicile Taijquan urmaresc sa reinvete elevul ce sunt gesturile constiente, sa ,,fie'' ceea ce ,,face''. Aceasta optica ajunge sa fie aplicata in cele din urma de practicant la toate activitatile sale de orice natura. Sensibilitatea corpului merge pana acolo ca se pot simti variatiile de presiune atmosferica, de temperatura, de biocamp. Exercitiile de Taijiquan exclud orice tensiune, orice efort muscular, ca si cand corpul s-ar multumi sa inregistreze modificarile aparute in mediul inconjurator ,fara a avea nici o contributie voluntara.


- in plan psihic: unitatea trebuie sa fie distinsa fara vici o preocupare. Gandul nu trebuie sa se fixeze asupra unui obiect anume, dar trebuie sa participe cu totul la fiecare miscare. Practicantul este in acelasi timp si autorul scenariului si interpretul actiunii, prin aceasta trebuie inteles ca eu-l (personalitatea continuta) trebuie sa se lase sters si inlocuit cu actiunea corpului.De asemenea trebuie pierduta constiinta mediului inconjurator, pentru a sesiza mai bine fortele interne care strabat corpul. Dupa o practica lunga si corecta a antrenamentelor, elevul ajunge sa simta unitatea si armonia. Este vorba despre acea faimoasa unitate dintre corp si minte, cautata de toti inteleptii Orientului si pentru obtinerea careia s-au propus de-a lungul secolelor div erse tehnici : meditatie, asceza, Yoga, arte martiale, religii,Qigong, etc.


- in plan spiritual: omul din cele mai vechi timpuri a cautat sa afle adevarul, de unde vine si incotro se duce, care este sensul vietii si cum s-o indeplineasca. Mintea omului este brazdata de nenumarate intrebari, insa de cele mai multe ori nu le da atentie. Practica Taijiquan ii ofera omului o repliere spre interior, determinindu-l sa caute aici raspunsurile. Practicantul va fi capabil sa-si caute propriul drum in viata si sa-l urmeze cu tenacitate, descoperind in fiinta lui mai multe aspecte de care nu era constient: puteri nebanuite, intelepciune, liniste si calm, intelegerea oamenilor si a universului.
Practicantul va avea diferite experiente ce ii vor permite sa inteleaga ce este energia, cum poate fi ea adusa in interiorul corpului, cum poate fi cultivata, transformata, deplasata de-a lungul meridieanelor, cum poate fi ea emisa in exteriorul corpului in scop terapeutic sau de aparare.


Transformarile interioare si punerea accentului pe morala vor duce la descatusarea sufletului, la descoperirea compasiunii si a iubirii ce face posibila comunicarea cu toate celelalte fiinte. Viata ta se va schimba vei realiza si vei trai din plin faptul ca faci parte din Univers.

 

 

PRINCIPIILE ESENTIALE ALE TAIJIQUAN-ULUI

Principiile fundamentale ale Taijquan- ului se bazeaza pe Taiji, Ultimul adevar si pe dubla sa manifestare, Yin si Yang. Esenta Taiji este concretizata in 12 enunturi referitoare la Yin/Yang, destinate meditatiei, si in 8 principii teoretice expuse mai jos, care consolideaza foarte bine aceasta scoala din punct de vedere tehnic si fiziologic.

1. Alternanta imediata a golului si a plinului (a relaxarii si a concentrarii)

Golul devine plin si invers (Yin devine Yang si Yang devine Yin).Qi-ul trebuie condus in mod constient spre punctul Dantian (in abdomenul inferior), o mana fiind deschisa, iar cealalta stransa pumn. Partea moale a corpului devine imediat o masa contractata si invers.

2. Cele patru puncte cardinale

Qi-ul intra in corp prin nas, gura si piele, apoi curge fara intrerupere prin corp, dar poate fi concentrat prin vointa in Wu (sud), Mao (est), Tsu (nord), Yu (vest).
Prin concentrarea Qi-ului in punctul Wu (Huiyin), la radacina penisului, aproape de coccis, omul isi poate cobori centrul de greutate devenind stabil si tare ca o stanca.
Prin concentrarea Qi-ului spre punctul Tsu (Baihui), in crestetul capului, corpul devine usor ca o pana. Cand Qi-ul este condus spre punctul Mao (Mingmen) spre spate (vertebra a 6-a dorsala), bratele devin tari ca otelul. Daca se retrage Qi-ul din punctul Yu, adica din plexul solar, corpul isi pierde imediat echilibrul. Este intelept ca aceste puncte importante sa fie ferite de socuri si lovituri.

3. Raporturile intre miscari

Cand Yin se misca spre exterior, Yang inainteaza spre interior. Centrul conduce periferia si poate fi inconjurat numai din afara. Controlul miscarilor dinspre interior asigura stabilitatea, adica starea de echilibru in care nu poti fi clintit.

4. Impulsurile si constrangerile

Stapanirea simturilor prin puterea vointei se face la fel cu stapanirea unui cal cu ajutorul fraului. Nu este bine ca vointa, sau fraul, sa fie slabita prea repede. Abtinerea de la pornirile instinctive inseamna controlul emotiilor.

5. Aspectul clinic al Qi-ului

Tendinta naturala a Qi-ului este sa se roteasca. Qi-ul are doua componente :Yin centrifuga, si Yang, centripeta. Fiecare componenta se roteste in felul ei. Rotirea Universului exprima si rezulta din aceste doua miscari. Miscarea de rotatie permite stapanirea dificultatilor, de aceea apararea prin evaziune se realizeaza sub forma de spirale centrifuge, iar eschiva sub forma de miscari centripete. Valurile ocolesc stanca daca nu pot trece peste ea.

6. Rigiditatea si flexibilitatea

Cand sufla vantul puternic, trestia se indoaie, elastica. Tot asa, unui atac in forta nu trebuie sa-i rezisti tot cu forta. O forta de 5 unitati opusa alteia de 20 de unitati va fi invinsa, caci slabul este invins de cel tare. Dar daca forta de 5 unitati actioneaza in acelasi sens cu cea de 20 de unitati, rezulta o forta insumata de 25 de unitati indreptata spre o singura tinta.

7. Miscarea ondulatorie

Miscarea negativa cedeaza celei pozitive; la fel ca valurile care lovesc malul, mobile si inselatoare ca Yin si Yang.

8. Detasarea mentala in cursul actiunii

Treapta cea mai inalta a invataturii este concentrarea mentala pentru a produce un corp spiritual, deprins instinctiv de grijile analizei si discernerii mediului inconjurator.
Actiunea instinctiva este produsa de atentia inconstienta. Acest fel de atentie este o stare de vigilenta difuza si nelocalizata, care implica o perceptie constienta si neintrerupta fata de corp, de spirit de senzatii, de privire, de auz etc. De fapt, este vorba de un simt suplimentar.


Intuitia si instinctul sunt strans legate de atentia inconstienta. Pentru a actiona intr-o clipita ca un singur tot si a putea lovi spontan, este nevoie de reflexe neconditionate; trebuie dezvoltata atentia inconstienta.